Ce se întâmplă cu prețul petrolului? Comentariu economic Info-Prim NeoInfo-Prim Neo, 22.05.2008
Evoluția prețului la produsele petroliere pe piața Republicii
Moldovei demonstrează un adevăr imposibil de contestat: Moldova
reflectă cu fidelitate procesele economice mondiale, în special pe
segmentul stabilirii costurilor agenților energetici comercializați.
Ultima majorare a prețurilor la carburanți s-a produs pe 1 mai, iar
informațiile abia șoptite la începutul săptămânii curente vorbeau deja
despre o nouă majorare cu 10 la sută a prețului la motorină și cu 7 la
sută a benzinei. Actuala creștere a prețurilor la aceste produse ne
găsește cât de cât obișnuiți cu schimbarea cifrelor la panou, deși,
dacă e să recunoștem, o altă soluție pentru sutuații de acest fel pur
și simplu ne sunt de găsit.
Este limpede că prețul de comercializare a acestor produse, depinde
înainte de toate de prețul de import. În primul trimestru al acestui
an, prețul de import al motorinei a crescut în medie, față de
trimestrul unu al anului trecut, cu circa 62 la sută – de la 566,4
dolari SUA pentru o tonă la 916,6 dolari. Creșterea prețului benzinei a
constituit peste 54 la sută, ajungând la 857,2 dolari tona, iar a
gazului lichefiat - cu aproape 58 la sută (787,7 dolari/tona).
Primele luni ale acestui an s-au carcaterizat printr-o stabilitate
surprinzătoare a prețurilor pe piața internă. Abia în martie – pe 5 și
20 martie – motorina a înregistrat două majorări de preț - cu 5,9 și,
respectiv, 6 la sută, iar benzina s-a ieftinit cu 2,3 la sută și,
respectiv, 1 procent. Așadar, motorina ajunge în martie la 13,25
lei/litru, iar benzina – la 13,14. E de spus, că tot în această
perioadă, pentru prima dată în istoria R. Moldova, prețul motorinei l-a
devansat pe cel al benzinei.
Pe 1 mai, însă, asistăm, la o nouă schimbare de cifre pe panou -
benzina este comercializată la preț de 13,85 lei/litru, iar motorina nu
face decât să copie prețul benzinei.
Astfel, recenta modificare a prețurilor este a patra în acest an, deși,
mai corect ar fi să se spună a patra majorare în doar cinci luni.
Ritmurile de creștere, practic, nu au precedent, așa cum tot atătea
majorări s-au produs pe întreg parcursul anului 2006, iar în 2007
acestea s-au schimbat de trei ori.
Situația este influențată puternic de tabloul mondial general.
Prețurile cresc atât la nivel regional, cât și în tot restul lumii.
Acum cinci ani importatorii din Moldova cumpărau tona de benzină la un
preț mediu de 259 dolari SUA, iar motorina – la 232 dolari.
Actualmente, prețul de import la vamă este de 1254 dolari pe tona de
motorină și 1100 dolari tona de benzină. Dacă își mai amintește cineva,
tot în 2003, benzina nu depășea 5 lei pentru un litru. O realitatea
greu de imaginat astăzi, tot așa cum ceea ce se întâmplă astăzi era
greu de prezis acum 5-10 ani.
De ce nu aude nimeni clopotul lui Hubbert? Petrolul a început să fie extras comercial în 1859. La acea vreme
populația lumii avea mai puțin de 1,5 miliarde de suflete. 150 de ani
mai târziu populația mondială a explodat la 6,5 miliarde. În acest
răstimp am reușit să consumăm jumătate din petrolul mondial. Potrivit
unor estimări, cealaltă jumătate încă neextrasă ar putea fi consumată
în cel mult 50 de ani. Pe de altă parte, există și opinii conform
cărora actualele ritmuri de creștere a prețului va face imposibilă
extragerea lui sau în cel mai bun caz inutilă. Calculele arată că
pentru a extrage, a prelucra și a transporta 10 barili de petrol, se
consumă între 0,17 și 1 baril de petrol.
Așa sau altfel, actuala situație pe piața mondială a carburanților a
fost anticipată de un șir de analiști, de oameni politici. Într-un
discurs datat cu anul 1999, vicepreședintele SUA Dick Cheney spunea:
"Conform estimărilor, cererea de petrol va crește cu circa 2% pe an în
următorii ani. În același timp, declinul natural al producției va fi de
circa 3% pe an. Asta înseamnă că în 2010 vom avea nevoie de 50 de
milioane de barili”. Puțin mai târziu, conform unor estimări venite din
lumea industriei petroliere, prăpastia între cerere și ofertă era
așteptată după 2007 și asta indică inclusiv anul pe care îl parcurgem
acum când avem privirile țintite asupta indicatoarelor de prețuri la
bursele comerciale și la stațiile de alimentare.
Evident, saltul prețurilor indică asupra unei situații de criză, dar
este o situație care nu are deloc un carcater vremelnic și poate avea
consecințe dintre cele mai dureroase pentru omenire. Potrivit unor
estimări, industria petrolului se află exact în punctul numit deja de
câteva decenii „vârful lui Hubbert“. Geolog al companiei Shell, dr.
Marion King Hubbert, în 1956 a prezis - și avea să se confirme - că
producția de petrol extras din SUA urma să-și atingă maximul în 1970.
Tot el a prezis, de asemenea, vârful producției mondiale în 1995 -
previziune care se pare că va fi întârziată cu circa 10-15 ani sau
poate chiar 20 de ani. Schematic ,“Vârful lui Hubbert” nu este altceva
decât conturul unui clopot, iar curba arată că producția crește rapid
la baza ei, apoi din ce în ce mai încet spre vârf. Vârful curbei
coincide cu punctul în care am extras 50 la sută din rezervele de
petrol. După ce vârful e depășit, producția începe să scadă, în timp ce
prețurile încep să crească tot mai mult.
De exemplu, dacă am presupune că vârful petrolului a avut loc în 2008,
în anul 2028 producția va scădea la nivelul celei din 1988. Pe de altă
parte, populația din 2028 va fi de două ori mai mare decât cea din
1988, iar lumea va fi mult mai industrializată (deci, mai dependentă de
petrol) decât era în 1988. În consecință, cererea de petrol va depăși
producția de petrol cu o pondere greu de înlăturat.
Acest clopot al geologului Hubbert trimite semnale clare de alarmă de
mulți, foarte mulți ani. Cu toate acestea, lumea pare să nu le audă sau
pur și simplu nu este în stare să le descifrețe semnificația. Pentru a
fi mai clari, se poate spune că "Vârful Petrolului" pentru civilizația
noastră poate fi comparat cu deshidratarea corpului uman. Corpul uman
conține 70% apă. Pentru un individ de 70 de kilograme, asta înseamnă
circa 50 de kilograme de apă. Deoarece apa este esențială pentru viață,
nu e necesar ca omul să-și piardă cele 50 de kilograme de apă pentru a
muri! Sunt suficiente doar câteva kilograme! Într-un mod similar, o
economie bazată exclusiv pe petrol se va prăbuși cu mult înaintea
terminării tuturor rezervelor de petrol. Un dezechilibru de circa 10-15
% între cerere și producție este suficient pentru a genera prăbușirea
economiei.
Și încă un pic de claritate: deshidratarea economiei mondiale a început
mai demult. La ora actuală, rata extracției depășește cam de 5 ori rata
descoperirii de noi rezerve. Din 1960 petroliștii au început să
găsească mai puțin petrol decît se extrăgea.
Așa cum întrebarea din pragul acestui articol este “de ce se scumpesc
carburanții?”, ar fi nedrept să nu facem loc aici și cauzelor de ordin
natural, intervențiior militare în diferite regiuni (mai cu seamă acolo
unde există importante rezerve), intereselor politice și economice ale
marilor puteri, altele decît cele numite mai sus. Dar principala cauză
rămâne, totuși, consumul excesiv.
Deși vom opera cu date luate din statistici puțin îndepărtate, acestea
reflectă, totuși, o stare de lucruri arpoximativ egală celei de azi. În
anul 2004, consumul mediu mondial zilnic era de 83 milioane barili.
Consumul mondial anual - 28 Gbarili. Ei bine, SUA le revenea un consum
zilnic mediu de 23 milioane barili, ceea ce reprezintă un sfert din
total. Pe de altă parte, în anul 2003, China consuma zilnic 2,1
milioane barili, dar cu numai un an mai târziu acesta constituia 3,02
milioane barili, și asta însemna o creștere de exact 50 la sută. China
are o creștere a numărului de mașini produse local de peste 1000% din
1999 și până în 2004.
Cât petrol a mai rămas? Estimările sunt greu, dacă nu imposibil, de făcut în domeniul
petrolier. Companiile petroliere nu își publică rezervele și nici ceea
ce știu despre zăcăminte. Petrolul se împarte în foarte multe
subcategorii și fiecare țară sau organizație mondială are altfel de
standarde de măsură și alte denumiri. După calculele
Laherrere-Campbell, la sfârșitul lui 1996, în lume mai erau aproximativ
850 Gbarili de petrol convențional P50 (P sau F se referă la
probabilitatea de a găsi, în locul respectiv, cantitatea estimată, P50
înseamnă 50% șanse). Cel mai interesant calcul este cel făcut în 1991
de Craig Bond Hatfield, de la Universitatea Toledo, care a analizat
varianta specialiștilor de la "U.S. Geological Survey" și anume 1550
Gbarili rămași, aproape dublu comparativ cu varianta
Laherrere-Campbell. Analiza lui Craig a concluzionat că lumea va atinge
punctul de maxim în producția de petrol în 15 ani. Adică 2006.
Estimarea se referea la petrol P10, șanse de a extrage într-adevăr
cantitatea estimată - 10%.
Mai mult sau mai puțin - astăzi cifrele aproape că nu mai au
importanță. Important este un viitor de la care nu prea aduce a
benzină. Arabii din Arabia Sudită au o vorbă: "Tatal meu călarea o
camilă. Eu conduc o mașină. Fiul meu pilotează un jeep. Fiul lui va
călarii o cămilă." Arabii nu aruncă vorbe în vânt. Cu atât mai mult cu
cât marile rezerve petroliere ale lumii se află chiar sub copita
cămilei lor. Și, dacă totuna, nu se prea vede să credem în științe și
citate rupte din discursuri de oameni cu nume, poate ne vor ajuta
semnele. De exemplu, unii oameni cred în faptul că nici o rafinărie nu
a fost construit în SUA de aproape 30 de ani se datorează protestelor
ecologiștilor. O asemenea credință este absolut stupidă, dacă ne gândim
la influența financiară și politică a industriei petroliere în
comparație cu cea a mișcărilor ecologiste! Chiar credeți că Ronald
Reagan și George Bush ar fi lăsat ca o adunătură de ecologiști
nesuferiți să blocheze construcția unor rafinării, dacă marile companii
petroliere ar fi vrut să o facă?
Problema este una și a Moldovei Potrivit experților „Business Expert", la un preț pe bursă de 200
USD/baril, un litru de benzină ar putea costa 1,80 dolari SUA. Iar un
raport al Golden Sachs spune că prețul la petrol ar putea să ajungă la
200 de dolari pe baril în următoarele șase luni, dacă cererea va
continua să crească. Orice creștere de 10% a prețului țițeiului pe
piața internațională determină o mărire cu 2 - 3% a prețului la pompă
în Republica Moldova. Prețul la petrol s-au dezlănțuit, după ce la 5
mai a trecut peste un nou record istoric de 122 dolari pe baril, apoi
în numai două zile s-a apropiat cu rapiditate de nivelurile de 124 și
125, ca la sfârșitul săptămânii barilul să atingă 126,2 de dolari pe
Bursa din New York.
În primul trimestru al anului curent, s-a observat o reducere cu circa
12 la sută a importurilor de produse petroliere, deși în general datele
reflectă o creștere continuă a acestor cantități. Dacă în anul 2006
importatorii au adus în Moldova 122,6 mii tone de benzină, apoi în 2007
importul a fost de144,2 mii tone. Și importurile de motorină au
aceleași tendințe de creștere. În ansamblu, ritmurile de creștere a
importurilor constituie aproximativ 10 la sută, ritmuri prognozate
inclusiv pentru anul curent, deși creșterea prețurilor ar putea opera
anumite rectificări în cifre.
Ceea ce este extrem de limpede e că piața produselor petrolirere de la
noi este puternic influențată de fenomenele regionale și globale în
acest domeniu. Oricât ar fi de trist și oricât ar fi de nedorit,
prețurile vor crește și în continuare, iar importatorii, comercianții,
alți actori implicați pe piață nu pot influența în nici un fel această
situație. Problema este una a timpurilor pe care le trăim. Cert e că nu
noi am ales aceste timpuri. Noi am ales petrolul ca element esențial în
procesul de evoluție a noastră, dar el, acest element, este, totuși,
limitat.
26 mai 2008 an.
Acasa 
