2008-03-24/15:51 Un prim-ministru care, potrivit șefului
statului, și-a îndeplinit cu succes sarcinile fixate pe parcursul celor
șapte ani de guvernare, a acceptat să-și dea demisia.
Vasile Tarlev a urmat docil scenariul. Cel mai longeviv
prim-ministru a declarat că decizia îi aparține în totalitate și că
și-a dat demisia deoarece a venit timpul să le fie dată o șansă
persoanelor tinere din Guvern pentru a se promova și pentru a realiza
noile scopuri dictate de actualele timpuri. Este o declarație mai mult
pentru public, în primul rând, pentru electoratul care peste aproape un
an va fi chemat din nou la urne.
Ce s-a întâmplat
Ce s-a întâmplat încât un Guvern a trebuit să plece? Putea să facă
acest lucru atunci când economia a început să de semne de oboseală, iar
industria a intrat în declin. Sau când a fost pusă la pământ una dintre
cele mai prospere industrii, cea a vinurilor, iar Guvernul s-a dovedit
a fi incapabil să relanseze situația. Sau când a fost avertizat cu
„lanterna roșie”, după unele eșecuri în implementarea Planului
Republica Moldova - Uniunea Europeană. Chiar și politica de cadre i se
putea reproșa premierului, după numeroasele demisii ale miniștrilor,
făcute de șeful statului, și acceptate cu docilitate de prim-ministru.
Primul cabinet Tarlev a avut, unul după altul, trei miniștri ai
Economiei, la fel ai Afacerilor Externe, Învățământului,
Transporturilor și Comunicațiilor, Justiției etc. Mai stabil a fost
Guvernul Tarlev II, dar și acesta a fost afectat de morbul demisiilor.
Guvernului demis i se poate reproșa că a lăsat țara așa cum a
găsit-o, cea mai săracă în Europa. Însă depășirea unei stări de sărăcie
profundă nu este o chestiune de un an-doi.
Nici începutul anului 2008 nu a oferit motive serioase pentru
demiterea cabinetului de miniștri, care, dimpotrivă, ar putea invoca
oricând șocurile externe, ce vin de la majorarea prețurilor la gazele
naturale.
De ce s-a întâmplat
Demisia Guvernului a avut poate cel mai puțin o motivație
economică. Ea este un aranjament pentru campania electorală. Alegerile
din autonomia găgăuză, se pare, au fost ultima picătură, care au împlut
păharul tot mai plin de amarul șifonării tot mai evidente a imaginii
guvernării. Orice partid aflat la putere ar fi fost îngrijorat de
reducerea susținerii electoratului. În februarie 2001 Partidul
Comuniștilor a venit la putere cu o majoritate absolută, obținând 71 de
mandate în Parlament, cu 50,07% din voturile electoratului. Peste patru
ani, PCRM a pierdut din acest sprijin oferit de o lume săracă,
nostalgică pentru „socialismul dezvoltat”. În martie 2005, cu 45,98%
din sufragii, Partidul Comuniștilor obținea 56 de mandate. Alegerile
locale din iunie 2007 a fost un nou eșec, partidul aflat la guvernare
acumulând 41,44% din voturi pentru consiliile raionale și municipale,
39,7% - pentru consiliile orășenești și sătești și 37,35% pentru
funcțiile de primari. În majoritatea raioanelor au fost formate
coaliții, care au trimis comuniștii în opoziție.
La alegerile din autonomia găgăuză reprezentanții Partidului Comuniștilor au pierdut net în fața candidaților independenți.
„Dacă această tendință va continua, la alegerile din primăvara
anului 2009, comuniștii ar putea să ia 25-27% din sufragii”, sunt de
părere unii analiști. Și se pare că este o logică în concluziile lor,
comuniștii sunt în pierdere de cauză.
Scăderea în continuare a susținerii pe care o oferă electoratul
PCRM a și determinat schimbarea premierului. Acesta, se pare, a fost
motivul adevărat, dar nu programul aprobat recent de congresul
partidului de guvernământ și dorința de schimbare a acestuia. Scenariul
a fost scris de altul, decât de premierul Tarlev. El a fost doar un
executant docil al voinței „colective”. O demonstrează și rapiditatea
cu care s-a făcut demisia, „consultarea” fracțiunilor parlamentare,
prezentarea premierului desemnat și aprobarea acestuia cu voturile
deputaților comuniști. Ne putem aștepta ca deja în săptămâna curentă să
fie prezentat programul și componența personală a noului Guvern.
Cum s-a întâmplat
Demisia a fost ambalată frumos. Premierul a fost decorat cu Ordinul
Republicii. Președintele Voronin a elogiat cabinetul de miniștri ce se
afla pe ducă, afirmând că echipa condusă de Vasile Tarlev și-a
îndeplinit cu succes sarcinile fixate pe parcursul celor șapte ani de
guvernare. Timpul, însa, a spus el, "impune noi cerințe și e nevoie de
schimbări, inclusiv de oameni noi, care să impulsioneze procesul de
integrare europeană, de rezolvare a crizei transnistrene, precum și
dezvoltarea statului in general". Premierul demisionat și-a motivat
demisia prin dorința "de a oferi unor noi persoane posibilitatea de a
atinge noi scopuri dictate de noi timpuri".
Dar cea ce îl va succede pe Tarlev este departe de a fi o persoană
nouă. Specialiștii spun că Zinaida Grecianîi este un bun profesionist.
Un om competent. O persoană care a fost rodată la Ministerul Finanțelor
și în funcția de vicepremier. Și-a demonstrat capacitatea de bun
negociator în relația cu creditorii și donatorii externi. Este un
prim-ministru desemnat care va fi agreat de partenerii de dezvoltare.
Însă nu este un om nou în Guvern, pe care și l-a „dorit” șeful
statului. Vom vedea dacă vor fi cooptați oameni noi în componența
Guvernului, deși în culise sunt vehiculate mai mult nume vechi decât
noi.
La ce ne putem aștepta
Motivele reale ale demiterii ar putea fi trădate anume de
candidaturile concrete și caietul de sarcini ale noului cabinet de
miniștri, pe care premierul desemnat urmează să le prezinte până la
începutul lunii aprilie.
Atunci se va vedea dacă într-adevăr demisia a fost dictată de „noul
program politic reformator adoptat la recentul congres al partidului de
guvernământ” sau este doar o încercare de lustruire a imaginii
partidului de guvernământ.
Este clar că Guvernul Grecianîi va avea puțin loc pentru manevră.
În primul rând, acesta va fi un guvern provizoriu, care va ieși de pe
orbita guvernării după alegerile parlamentare din primăvara anului
viitor, când va fi creat un nou cabinet. În plus, politicile economice
și financiare pentru acest an sunt adoptate. Programul financiar la
fel. Aranjamentele cu partenerii externi de dezvoltare sunt puse la
punct. Modificările pe care va dori noul executiv să le facă vor dura,
inclusiv din cauza procedurilor legale. Este prea puțin probabil că
într-un an preelectoral se va proceda la acțiuni populiste, deși
actuala guvernare a demonstrat că totul este posibil, în numele
menținerii la putere.
Nu mai avem mult de așteptat pentru a afla unele răspunsuri, cel
puțin la întrebările de suprafață. Ce s-a dorit cu adevărat prin
schimbarea Guvernului, vor arăta deja lunile următoare.
Info Prim Neo
info-prim.md
Acasa 
